Există un ”manual de instrucțiuni” pentru îndeplinirea visurilor?

Am curajul să spun că nu există un asemenea  ”manual” sau vreo rețetă miraculoasă care să conducă la îndeplinirea lor. Într-adevăr există niște pași, niște etape, niște principii după care te poți ghida, dar ceva prestabilit și bine determinat, ceva care să fie bătut în cuie, din păcate sau din fericire, încă nu s-a inventat.

De ce spun din păcate? Pentru că dacă ar exista, ar fi mai ușor. Pentru că ai lua pur și simplu instrucțiunile de pe ”ambalaj” și le-ai urma ca la carte, sigur fiind că, la finalul parcurgerii lor, vei ajunge un om împlinit.

Cert e că nu poate fi așa de simplu. De ce? Pentru că fiecare are povestea lui. Pentru că unii își îndeplinesc mai repede obiectivele, alții mai greu. Iar tu, cel care le citești, n-ai de unde să știi dacă cei care le-au scris au sărit peste anumite etape sau nu. Oricum ar fi, riscul în povestea asta este să te pierzi pe drum, doar pentru că ce ți se întâmplă ție nu se aseamănă cu ceea ce li se întâmplă altora.

Îți cauți mentori și exemple de oameni care au reușit, îi urmezi întocmai, dar ce nu știi, este că există și „dedesupturi”. Asta pentru că nu e greșit să îți alegi modele de urmat, dar e greșit să crezi că drumul tău va fi identic cu al lor.

Și acum..de ce spun ”din fericire”? Pentru că cel mai bine este să ai propria ta cale, propriile tale suișuri și coborâșuri, propriile tale momente în care te ridici și cazi, propriile momente în care strălucești.

Fiecare strălucește diferit și asta e o lecție pe care e necesar s-o înveți în momentul în care pornești în drumul ăsta de identificare și îndeplinire a unui vis sau a unui obiectiv. Mai mult decât atât, să înveți că pe drumul ăsta nu ai de ce să te compari cu nimeni. Și chiar daca-ți vine, n-o face pentru c-o să-ți dăuneze.

Asta pentru că, în primul rând, pentru a-ți putea îndeplini o dorință, e necesar să începi de undeva, e necesar să identifici ce îți dorești, cum îți dorești să fii și nu în ultimul rând, cum îți propui să ajungi acolo. Dacă le-am lua pe rând, identificarea este primul pas. Odată ce ți-ai dat seama ce-ți dorești, va fi nevoie să-ți dai seama cum să materializezi ce îți dorești, iar după ce realizezi cum să faci și asta, vine partea cea mai grea sau cum îi spun eu, punctul culminant al drumului către îndeplinirea unui obiectiv. Acela de a fi perseverent și disciplinat.

Prin disciplinare nu mă refer la noțiunea pe care am învățat-o în școlile primare, ci la formarea unei rutine sau a unei obișnuințe de comportament pe care s-o menții pe linia de de plutire.

Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni și nici nu vreau să generalizez, însă ăsta e punctul în care se blochează mulți. Cert e că va apărea oricum. Va veni un moment în care poate nu vei fi mulțumit de rezultate, de timpul pe care-l petreci muncind pentru visul tău sau de lipsa recompenselor de orice fel (financiare, sufletești). Va fi momentul în care te vei înmuia puțin, îți vei pierde încrederea și motivația, dar trebuie să știi că nu-ți poți permite să stai mult acolo. E normal să se întâmple, dar nu e normal să dureze și va trebui să ai un moment de glorie în care să te ridici și să întărești din nou puterile, pentru a reporni la drum.

Poate nu o să mă crezi, dar vei avea nevoie de momentul ăla.. Poate nu va fi unul, poate vor fi mai multe, însă oricâte episoade genul acestora vei avea, important este că te vei ridica și mai încrezător.

Concluzie? Dacă ai trecut de etapa asta și ai rămas încă perseverent, nu te mai poate opri nimic.

Hugs

De ce e atât de greu să te păstrezi motivat?

De foarte multe ori, oricât ne-am dori un lucru sau oricât am vrea să ne îndeplinim un scop, ajungem să ne pierdem pe drum. Deși se știe că una dintre cheile succesului este perseverența.

Aici intervine o problemă. Fie că întâlnim pe drum piedici sau pur și simplu simți că tot ce faci e în zadar, îți scade motivația și dorința de a merge mai departe. De cele mai multe ori, preferi să nu mai continui și te așezi dezamăgit pe o bordură confortabilă. Apoi vin întrebările..

De ce durează așa de mult? De ce în cazul meu lucrurile se mișcă într-un ritm atât de lent? De ce nu văd rezultate care să mă păstreze focusat?

Și aici, eu am o teorie. În momentul în care faci ceva ce-ți place, ceva ce-ți umple sufletul de bucurie și care te hrănește parcă, cumva, pe interior, motivația devine nulă. De ce devine nulă? Pentru că nu e nevoie să te împingă nimeni de la spate. Pentru că la orice nivel ai fi, nu ții neapărat să ai rezultate vizibile atât de repede, atât timp cât pasiunea ta e puternică.

În momentul în care faci ceva cu pasiune, vă atrageți ca doi magneți, tu și visul tău. Nu ai nevoie să îți zică nimeni ”vezi că astăzi nu ai făcut nimic să-ți atingi obiectivul” pentru că tu deja o faci fără să forțezi nimic.

Nu sunt foarte multe explicații de oferit pe subiectul ăsta. Un om pasionat și plin de dorință de a-și materializa talentele, nu va dispera niciodată. E normal să vrei s-ajungi într-un anumit punct. E normal să-ți dorești să atingi o cotă a muncii tale. E normal să vrei să te uiți în spate și să spui ”am reușit”, dar tu, pasionatule de orice, știi că visurile ți se vor îndeplini când va fi momentul. Tu știi că nimic nu se forțează. Tu știi că lucrurile frumoase, pentru a rămâne pe o perioadă îndelungată, cumva ajung mai greu la tine. Tu știi că pentru a ajunge unde îți dorești, e necesar să crezi în proces, pentru că da, tot drumul pe care îl parcurgi e un proces plin de etape.

Atât timp cât te vei bucura de fiecare etapă, fie ea benefică sau nu, lucrurile vor ajunge să cânte, la un moment dat, în ritmul pe care ți-l dorești.

Așadar, dacă ești pasionat de ceva, știu că nu ai nevoie să-ți spun să te păstrezi motivat, dar ai nevoie să-ți spun să ai răbdare!

Hugs